Medicina
de familie. 14.
DUREREA. Durerea poate
fi ascuțită
sau surdă,
intermitentă
sau continuă,
cu o intensitate
variabilă
sau cu intensitate
constantă.
Uneori este foarte
dificil de descris durerea.
Durerea poate fi localizată
într-o regiunea
corpului sau
pe o arie mai
extinsă.
Durerea ca nivel de intensitate
poate fi o simplă
lovitură
sau poate insuportabilă.
În cea ce privește ființele
umane ele au
nivele
diferit
în cea ce privește toleranța
la durere.
Copii mici
plâng
foarte repede dacă simt
durere, la
polul opus oameni
vrâstnici
pentru același tip
de durere nici
nu o bagă în
seamă. A).
Căile pentru
transmiterea dureri.
Durerea cauzată
de leziuni
începe prin stimularea
unor receptori
speciali
pentru durere(care
sunt distribuiți
pe toată suprafața corpului).
Acești receptori
pentru durere
transmit semnale
sub formă unor impulsuri electrice
de-a lungul nervilor
până la măduva spinări,
iar apoi ascendent
către creier.
Câteodată un semnal
evocă un răspuns reflex.
Când un semnal
ajunge la nivelul măduvei spinări,
acesta este imediat trimis
înapoi de-a
lungul nervilor
motori, până
la locul dureros,
declanșând contracții
musculare,
fără a implica
creierul.
Totuși să luăm un
exemplu: Dacă o persoano
atinge un obiect fierbinte
sau un fir electric,
zona de atingere
este trasă
imediat înapoi.
Cu această reacție
reflexă
este datată
ființa umană.
Totuși receptori
pentru durere
și căile
nervoase
specifice lor
sunt distribuiți
(variază)
neuniform în
corp. a).
Receptorii pentru durere
de la nivelul pielii
sunt numeroșii
și au capacitatea de a transmite
informații precise,
cum ar fi dacă o leziune
este localizată
și dacă obiectul
cauzator a fost ascuțit(așa
cum se întâmplă în plăgile
cauzate de cuțite),
sau acesta a acționat
pe o suprafață
mai mare(cum ar
fi presiunea,
frigul
sau căldura).
b). În contrast avem receptori
pentru durere de la nivelul intestinelor
care sunt puțini
și transmit
informații imprecise.
Intestinul poate fi înțepat,
tăiat
sau ars
fără a fi generate
semnale de dureroase.
Însă distensia
și presiunea
pot cauza durere
intestinală severă,
chiar dacă este vorba de ceva inofensiv,
fie chiar o bulă
de aer captivă.
În acest caz creierul
nu poate identifica
cu precizie
sursa durerii
intestinale.
Durerea în acest caz este dificil
de localizat
și este extinsă
pe o arie foarte mare.
c). Uneori durerea
percepută într-o regiune a corpului,
nu reprezintă
cu precizie
locul unde
acționează
agentul cauzal.
În acest caz durerea iradiază
dintr-o regiune în alta.
Durerea iradiază
din mai multe
regiuni, și
este transmisă pe aceleași căi
nervoase la măduva spinări
și către
creier.
Exemplu, durerea
cauzată de
un infarct
miocardic
poate fi percepută
la nivelul gâtului,
mandibulei,
brațelor
sau abdomenului.
B).
Evaluarea
durerii.
Când ne prezentăm
la medic el ne
cere informații
precise
despre evoluția
și caracteristicele
durerii. În
acest caz medicul poate depista cauza
boli și poate
alege și metoda
terapeutică.
Pentru a evalua
nivelul de
severitate a boli,
medici folosesc uneori o scală
gradată
de la 0(absența
dureri) la 10
(durerea severă),
sau roagă pacientul să descrie
durerea în
următori termenii,
ușoară,
moderată,
severă,
sau foarte
intensă. Multe
boli cronice(cum
ar fi cancerul,
artrita,
siclemia,
bolile
intestinale inflamatorii)
cauzează durere;
același efect
au și bolile
acute(cum ar fi
plăgile,
arsurile,
întinderile
musculare,
fracturile,
entorsele,
apendicita,
litiaza
renală,
infarctul
miocardic).
Bolile
psihologice
pot agrava
durerea, cum
ar fi depresia
și anxietatea.
În multe cazuri se determină că durerea
este cauzată
de o boală
psihologică,
acest tip de durere
este numit durere psihogenă.
Avem dureri
acute și
durerii
cronice.
Durerile acute
debutează brusc
și au un timp
scurt de
manifestare.
La acest tip de durere crește
frecvența
cardiacă,
frecvența
respiratorie,
crește presiunea
arterială,
transpirația
și dilatarea
pleoapelor.
Durerea cronică
are durata de
câteva săptămâni
sau luni.
Deci durerea cronică
nu afectează(creșterea
frecvenției
cardiace,
frecvenței
respiratorii,
creșterea
presiuni
arteriale,
transpirația
și dilatarea
pleoapelor).
Totuși această durere
poate duce la depresii,
tulburări de
somn, scăderea
tonusului energetic,
pierderea
apetitului,
scăderea
ponderală,
scăderea
interesului pentru activitatea
sexuală.
C). Tipuri de
durere. Avem
mai multe tipuri
de durere
cum ar fi; a). Durerea
nociceptivă(aici
intră durerea în urma intervenției
chirurgicale și
durerea din
cancer); b).
durerea
neuropatică(cum
ar fi durerea din
sciatică); c).
durerea
psihogenă.
a). Durerea
Nociceptivă.
Această durere este cauzată
de leziuni ale țesuturilor organismului.
În acest caz leziunile
pot fi reprezentate de o
plagă, de o
contuzie, de
o fractură
osoasă, de
strivire,
de arsuri,
sau de orice
ce afectează
țesuturile.
Acest tip de durere este de obicei
surdă,
ascuțită
sau pulsatilă.
Receptori tisulari
pentru durere(nociceptorii)
sunt localizați
în majoritatea cazurilor în piele
sau organele
interne.
Durerea care apare după o intervenție
chirurgicală
este durere nociceptivă.
Ea se poate
manifesta constant
sau cu intermitență,
ea se agravează
adeseori când persoana se mișcă,
tușește,
râde,
respiră
profund, sau
când se schimbă pansamentele
care acoperă operația.
Cea mai mare parte a durerii cauzate de cancer
este de tip
nocicetiv.
b). Durerea
neuropatică.
Această
durere este cauzată de anomalii
ale nervilor,
ale măduvei
spinării
sau ale creierului.
Durerea neuropatică poate fi resimțită
sub forma unei senzații
de arsură
sau furnicătură,
sau sub forma hipersensibilității
la atingere
sau la frig.
1b.
Durerea
membrului
fantomă.
Această durere este resimțită
în locul
unde a fost amputată
o parte a corpului,
de obicei un membru.
Această
durere dă impresia
că membrul
afectat
este încă
acolo,
care este mult mai frecventă.
Durerea membrului
fantomă
nu poate fi cauzată de o afecțiune
a membrului;
aceasta este determinată
de o modificare la nivelul
sistemului nervos
situat superior
de locul amputației.
Creierul interceptează
greșit
semnalele nervoase,
considerând că acestea provin
de la membrul
amputat.
De
obicei
acest tip de durere este localizată
la nivelul degetelor,
gleznei
sau piciorului
în cazul unui membru
inferior amputat
sau a degetelor
și mâini
în cazul amputări
unui membru
superior.
2b.
Nevralgia
posthepetică.
Este cauzată de herpes
zoster,
o boală care produce inflamația
țesutului nervos.
Durerea este continuă
și surdă
sau asemănătoare unei arsuri,
sau este ascuțită
și intermitentă,
sau se manifestă cu hipersensibilitate
la atingere
sau la rece.
3b).
Distrofia
simpatică reflexă(sindromul
dureros regional
complex de tip 1)
sau cauzalgia(sindromul
dureros regional
de tip 2)
reprezintă sindroame
dureroase cronice.
Acestea sunt definite ca durerea persistentă
cu caracter de arsură
însoțită de anumite anomalii
care apar în regiune
ca și durerea.
Aceste anomalii
includ scăderea
sau amplificarea
transpirației,
edem
local,
modificări ale colorației
pielii
și leziuni
ale tegumentului,
părului,
unghiilor,
mușchilor
și oaselor(inclusiv
atrofie musculară
și osteoporoză).
Ambele sindroame
apar după o leziune.
Distrofia
simpatică
reflexă
este cauzată de leziunile
celorlalte țesuturi
în afara țesutului
nervos(așa
cum se întâmplă în sindromul
umăr-mână).
Cauzalgie
este cauzată
de leziuni
ale țesutului
nervos.
Unele
tipuri de distrofie
simpatică reflexă
și de cauzalgie
sunt agravate de activitatea sistemului nervos
simpatic,
care în mod normal are rolul
de
a pregăti
organismul pentru situațiile
stresante
sau urgență
– pentru fugă
sau luptă.
c). Durerea
psihogenă.
Durerea
psihogenă este cauzată în totalitate
sau în cea mai mare parte de o boală
psihică.
Atunci
când persoanele prezintă durere
persistentă
și dovezi
ale unor tulburări
psihologice,
fără manifestări
ale unei boli
care ar putea cauza
durerea,
se consideră că durerea
descrisă
de el este psihogenă.
Durere care este în totalitate
psihogenă
este rar
întâlnită.
În general durerea are o cauză
fizică.
Chiar și atunci când
suspectează că durerea
este psihogenă,
medicii trebuie să investigheze
dacă pacientul
nu prezintă și o boală
organică
ce poate agrava
durerea.
Faptul că durerea este cauzată sau agravată
de factori
psihologici
nu înseamnă
că durerea nu este reală.
Majoritatea pacienților
care acuză
durere de
acest tip o resimt
cu adevărat,
chiar dacă nu se poate indica
o cauză organică.
Durerea complicată
de factorii psihologici
necesită tratament, adeseori acordat de o echipă
care include un psiholog
sau un psihiatru.
La majoritate
persoanelor cu durere
psihogenă
scopurile tratamentului sunt reprezentate de ameliorarea
confortului
și a capacități
funcționale
fizice
și psihologice.
D). Tratamentul
dureri. În
această Medicină
de familie
nu vom căuta să facem noi
tratamente,
ne vom
prezenta la
medicul de
familie și
el ne va spune
unde să facem
tratamentul.
|
Concluzie
la durere. Ca
urmare a progreselor realizate
în domeniul neurofiziologiei
și a neurochimiei durerii,
prin sinteză
sau găsit antidoturi extrem de eficace
împotriva durerii.
Aceste succese sau datorat în bună parte descoperirii
substanțelor
care provoacă
durerea.
Aceste substanțe
i-au naștere la nivelul celulelor distruse,
cu ocazia unei loviri,
inflamații,
contracții violente,
lipsei
sau abundenței de sânge
etc. Avem următoarele substanțe
ale durerii:
clorura de potasiu,
serotonina,
histamina,
bradikinina
etc. Aceste substanțe ale durerii exercită
foarte puternic fibrele senzitive
care transmit senzațiile
de la periferie,
ce iau naștere cu această ocazie,
la creier,
unde sunt percepute
sub formă
de durere.
În acest caz până
la o anumită limită
organismul se apără împotriva acestei
senzații groaznice
de durere,
cu ajutorul a două substanțe
numite enkefaline
și endorfine,
fabricate în creier.
Totuși
medicina spune că durerea este un mijloc
de apărare
a organismului
sau cu i-se mai spune „o santinelă
avansată.”
Sugestia
și autosugestia
sunt folosite foarte mult în combaterea
dureri.
Neurofiziologia
dureri ne-a arătat că fibrele ce transmit
senzațiile
de la periferie la centrii nervoși
superiori(unde
sunt decodificate)
sunt de două felurii;
a).
subțiri
și foarte numeroase,
cu o viteză mică
de conducere
între 40 centimetri
și 2 metri pe secundă;
b). groase
puține la număr,
dar cu o mare viteză
de conducere între 30 și 100 metri
pe secundă.
Deci creierul primește prin fibrele groase
informații despre durere foarte repede
și astfel el poate anula la anumite nivele,
senzația de durere transmisă prin fibrele
subțiri.
Neurochimia
durerii
a mai descoperit
că aspirina
acționează împotriva
durerii,
împiedicând formarea
substanțelor durerii
la nivelul celulelor
distruse.
Iar piramidonul
și algocalminul,
prin blocarea conducerii senzației
dureroase
spre creier.
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu